Strălucirea unei minți sclipitoare în bezna românească

[caption id="attachment_7122" align="aligncenter" width="1024"] „Doctorița, firavă, aproape transparentă, nici nu se observă printre vedetele care se fâțâie de la o masă la alta ca să fie fotografiate de fotografii gazetelor mondene.“[/caption] A studiat medicină la București. Psihologie la Oxford. Marketing la Cambridge. Strategii de afaceri la Paris și Londra. A lucrat cu Stephen Hawking. Supraviețuiește în România.   Doctorița Gabriela Morușanu era dezolată în ziua interviului: nu găsea măcar un post de baby-sitter pentru câteva zile, o soluție disperată, și a venit la întâlnire cu niște ochelari fumurii ca să-și ascundă cearcănele după o noapte de plâns, când a fost nevoită să se împrumute de la părinți, din banii lor de înmormântare. O ipostază imposibilă, s-ar putea spune, pentru o doctoriță care a mai făcut încă trei facultăți – și nu oricum, ci într-o manieră fulminantă: în mai puțin de patru ani, la Oxford și Cambridge, unde a lucrat și cu legendarul Stephen Hawking, savant pus în rând cu Newton și Einstein… și totuși avea nevoie urgent de slujba aceea măruntă de bonă, dacă nu ceva într-una din numeroasele și înaltele ei specializări. Când s-a hotărât să se întoarcă în România, lăsând și un job de sute de lire pe oră, nu se gândea că va ajunge vreodată la o cumpănă atât de grea. Era în 2004: încă se mai auzeau tobele cu care guvernul Năstase chema acasă, din autoexil, inteligențele românești, iar bidinelele propagandistice le colorau un orizont însorit.   În umbra vedetelor de hârtie Deziluzii una după alta, nici un contract sigur, o zi de mâine perpetuu incertă; dar și așa, Gabriela Morușanu se încăpățânează să rămână în România, mergând pe sârmă deasupra prăpastiei, când ar putea trăi fără griji în Occident, având și recunoașterea capacităților ei excepționale. În parcul Herăstrău, la o cafenea cu prețuri scandaloase, povestea ei, dar și povestea altor români geniali ignorați în țară, se topește neauzită în bubuitul difuzoarelor, iar doctorița, firavă, aproape transparentă, nici nu se observă printre vedetele care se fâțâie de la o masă la alta ca să fie fotografiate de fotografii gazetelor mondene. La Cambridge, ea ar fi fost vedeta. Acolo era românca aceea care i-a propus lui Stephen Hawking un proiect de cercetare, savantul a acceptat-o în echipa lui, iar acum lucrau împreună în laboratorul construit special pentru genialul astrofizician, cu tehnologie de avangardă, ceva ce nu se mai găsește nicăieri în lume. Nu mulți au avut privilegiul de a lucra direct cu Hawking. Ea l-a cucerit cu o idee despre care contractul nu îi permite să vorbească. Poate spune doar că e vorba de o cercetare asupra luminii și că rezultatele cercetării vor fi aplicate în medicină peste câțiva ani. Atunci va ști toată lumea. Atunci ideea va începe să producă și bani. Totuși nu banii contează. Nimic nu egalează onoarea de a fi fost doi ani în preajma savantului… nimic, nicio diplomă, nicio medalie nu se compară cu acel „Thank you“ rece, englezesc, rostit de Magistru prin sintetizatorul sofisticat care îi transformă gândurile în sunet. – Oameni din România mi-au cerut să intervin la domnul Hawkins ca ei să ajungă la domnia sa... I-am refuzat, explicându-le că acest lucru nu se potrivește cu mentalitatea domniei sale. În România, un lucru onorabil din CV îți poate aduce uneori mai multe lovituri decât recompense, spune Gabriela Morușanu cu dezamăgire. [box type="info" icon="https://kpbs.media.clients.ellingtoncms.com/img/croppedphotos/2014/01/28/Hawking_damtpcambridge_lead_t800.jpg?90232451fbcadccc64a17de7521d859a8f88077d" font="arial" fontsize="14" float="left" head="Urmașul lui Newton"] Stephen Hawking s-a născut în 1942, la Oxford. La 22 de ani și-a dat doctoratul cu o teorie despre originea universului, precum și despre existența găurilor negre. Deține 12 titluri de doctor în știință, este profesor „Lucasian“ în matematică, la Cambridge, titlu pe care nu l-a mai deținut decât Isaac Newton, cu care este și comparat adesea. Cartea sa „O scurtă istorie a timpului“ a fost tradusă în 33 de limbi și s-a vândut în 9 milioane de exemplare. Hawking suferă de o boală care îi slăbește progresiv controlul asupra mușchilor. De la 21 de ani este țintuit într-un cărucior cu rotile. Din 1985 nu-și mai poate folosi corzile vocale și comunică prin intermediul unui computer. [/box]   A beautiful mind La 3 ani citea, compunea și cânta la pian, picta, vorbea franțuzește. La 5 ani îl citea pe Shakespeare în original și scria ea însăși piese de teatru. Învățase engleza fără niciun efort, fără profesor, cum avea să învețe apoi încă trei limbi. Mama era casnică, trebuia să stea clipă de clipă lângă ea, aproape că nu mai făcea față acelei minți flămânde care parcă înghițea totul din jur. De multe ori un copil genial are nevoie de mai multă atenție decât unul cu handicap. Tatăl era tehnician constructor. I-a cumpărat un acordeon ca să exerseze digitația pentru pian. Când a crescut, i-a cumpărat un acordeon mai mare, fiindcă bani de pian nu avea. Și 30 de ani a tot strâns bani să construiască o casă a lor, pe pământ. Când casa a fost gata, comuniștii au demolat-o, iar familia s-a mutat la bloc, în Giulești, în trei camere în care nici cărțile nu încăpeau. Acolo trăiesc și azi părinții, octogenari. Din pensia lor o ajută și pe Gabriela, fiica lor prea înalt calificată ca să poată trăi decent în România. Marea ruptură Ca medic oncolog ar fi putut avea un trai fără griji. Nu din salariu, ci lăsând să i se îndese bacșișuri în buzunar, cum se întâmplă în România. Însă a ales cercetarea, domeniu în care inteligența ei prodigioasă se putea dezlănțui. Institutul Oncologic din Philadelphia a invitat-o să-și încheie acolo teza de doctorat „Receptori hormonali în cancere non-endocrine“. A preferat să rămână la Institutul Național de Oncologie din București. Fusese inaugurat în 1989 și era dotat cu tot ce era mai bun la acea oră la nivel mondial. Însă numai în doi ani dispăruse toată aparatura, din 1991 nu se mai putea face cercetare. Gabriela Morușanu, medic specialist în oncologie și cercetător științific gr. II, cu lucrări premiate de Academie și publicate în reviste de specialitate din Occident, avea un salariu de 20-25 de dolari și era întreținută în continuare de părinții ei, de la care moștenise idealismul aproape nociv în acele condiții. Aceasta a fost prima mare ruptură în viața ei: a trebuit să abandoneze cercetarea. Atunci a început exodul minților strălucite și declinul cercetării în România. Ea a rămas. I s-a oferit postul de director în România la o firmă farmaceutică multinațională. Din primul salariu le-a cumpărat părinților un televizor color. În 9 ani și-a cumpărat un apartament la bloc și o mașină și, cu felul ei ascetic de a trăi, nu-și mai putea dori nimic pentru decența traiului. Însă era prea puțin pentru una dintre cele mai strălucite minți ale unei generații.   Trei facultăți în patru ani A absolvit trei facultăți în patru ani, în Anglia. A plecat în 2000, tot pe banii părinților, care de data asta și-au vândut via de la Nicorești, recăpătată cu greu, în procese interminabile, istovitoare. S-a înscris la The Academy of Business Strategy din Londra. Urma și cursurile, tot acolo și muncea – consultanță în afaceri. Câștiga 150-200 de euro pe oră. Dar nu pentru avere venise. Voia să se perfecționeze în management și în toate domeniile conexe și să se întoarcă în țară, unde economia părea să se așeze și cerea tot mai multă  competență. Așa că banii din consultanță i-a cheltuit pentru studii. Absolvise deja un curs post-universitar al Școlii Superioare de Afaceri din Paris. Între 2000 și 2004 a muncit într-un ritm infernal. A lucrat în consultanță, timp de doi ani a făcut și cercetări alături de Stephen Hawking, a studiat management la Londra, marketing la Cambridge, psihologie la Oxford, absolvind cu cele mai înalte laude. În România, legile rigide și niște profesori pedanți i-ar fi cerut să studieze câte patru ani ceea ce ea putea învăța în câteva luni.   Fie pâinea cât de rea… – De ce v-ați întors în țară? – Fiindcă aici e locul unde sunt datoare să împlinesc darurile primite de la Dumnezeu. E datoria mea. E datoria față de extraordinarii mei profesori care mă salutau pe stradă scoțându-și pălăria – eu, o biată elevă, o biată studentă apoi... Datoria față de copiii supradotați din țara asta, pe care încerc să îi ajut să-și găsească în societate locul potrivit înzestrărilor lor deosebite. Datoria față de părinții mei, care și-au dedicat viața devenirii mele și alături de care vreau să fiu până în ultima lor clipă de viață... În 2004 Gabriela Morușanu s-a întors în țară. Și-a făcut actele de PFA (persoană fizică autorizată), urmând să acorde consultanță în management strategic, marketing, coaching, career advisor, medicină integrativă, gifted education. Știe de toate. Un singur lucru nu a învățat din cărți: cum se poate trăi cu această știință de carte în România. Primul client, un patron de hotel, n-a plătit-o 5 luni de zile. Nici ea n-a cerut, nu era nicio grabă, mai avea economii din Anglia. Fire delicată, n-a îndrăznit să bată cu pumnul în masă pentru ce i se cuvenea. După mult timp, în loc de 50 de euro pe oră, a primit 800 de lei pe 5 luni. N-a cerut explicații. Mârlănia nu era o ecuație sofisticată pe care s-o rezolve din ochi. – Trebuie să concurez cu o mafie a consultanților formată din foștii directori care au falimentat fabricile și acum le acordă consultanță. Iar cu marile firme nu te poți pune de una singură. Dar tot nu plec din țară. Până la urmă voi răzbi. Momentele ei de izbândă, când au fost, le-a avut tot în străinătate, unde a prins contracte de consultanță și coaching substanțiale, onorate corect: la timp, integral, cu mulțumiri.   Debut printre străini Patru cărți scrise de Gabriela Morușanu așteaptă un editor îndrăzneț. Sunt rodul unei inteligențe spectaculoase care integrează cu o profundă vibrație umană literatură, filosofie, medicină, psihologie, mitologie, fizică etc. Este în curs de apariție la editura Passini Press, din Australia, „Morning Star“, o carte despre medicina holistică, despre sănătatea individuală în directă relație cu sistemul valoric personal și social. – Cartea apare în Australia, explică autoarea, pentru că acolo am găsit o editură care realizează atât forma printată, on-line, dar și MP3 și Braille. În România sunt preferate traducerile din autori deja consacrați, iar pentru prima carte de regulă trebuie să vină autorul cu bani de acasă, iar sumele pretinse sunt astronomice. Terminându-și povestea, Gabriela Morușanu își scoate ochelarii fumurii și i se văd iar cearcănele ca în vremurile când învăța un tratat de medicină într-o noapte. Va trebui să se fardeze cu dibăcie ca să obțină o slujbă de bonă și din păcate nu se pricepe deloc la cosmetică.   [caption id="attachment_7123" align="alignleft" width="300"] Florian Colceag (Foto: Karina Knapek)[/caption] Profesorul Florian Colceag, fondatorul IRSCA Gifted Education, asociație care se ocupă de susținerea și promovarea copiilor supradotați, spune despre Gabriela Morușanu: „Este unul dintre cazurile tipice de persoane cu abilități înalte și care are probleme serioase de inserție socială Are idealuri înalte care o hrănesc sufletește, are o cultură de specialitate pe multe domenii care poate speria persoane mai mediocre, are un suflet imens, ce nu se potrivește cu meschinăriile zilnice ale celor ce se luptă pentru un loc mai călduț. Este un om pe care mulți nu-l doresc în preajma lor fiindcă le dă prea mult de gândit sau de simțit.